hopa-mitica

asa sunt. poate a fost nevoie doar ca bloggerul meu preferat sa se intoarca din vacanta cu un post care sa ma inspire. sa-mi aminteasca sa uit de toate supararile si de toti oamenii care ma intristeaza, sa-mi aduca inca o data aminte de un "mine" de care imi place, nu de "mine"-le pe care l-as lasa acasa dimineata.

sa-mi aminteasca de planuri de plantat avocado si portocali (ultimul portocal plantat a fost mancat pe jumatate de un melc, a supravietuit unei cazaturi de pe marginea ferestrei, dar a murit de sete), de citit cartile minunate care ma asteapta acasa in fiecare seara si pe care nici nu le mai bag in seama, de baut si mai mult ceai (in bucatarie se insira frumos peste 15 sortimente de ceai in cutiute, pachetele, borcanase care mai de care mai mandre de continut), de faptul ca in curand se va face toamna, iar mie toamna-mi da o stare de liniste asa cum pe unii ii bucura primavara.

mi-a amintit ca inainte imi placea sa cunosc oameni noi, ma bucuram sa descopar in fiecare cate un lucru deosebit, dar la un moment dat au aparut brusc oameni noi si morocanosi, ca o banda de ursi tafnosi si ursuzi, iar eu m-am pierdut printre ei si dupa ce i-am abandanat mi-am dat seama ca s-ar putea sa fi pierdut placerea de descoperi oameni frumosi.

mi-a amintit ca n-ar trebui sa ma suspectez singura, ca ar trebui sa stiu ca sunt un om bun, ca e sanatos sa gandesti asa, ca ai voie sa fii sigur de asta si ca e sanatos sa ierti si sa intelegi ca cel mai bine e sa fii inconjurat de oameni impacati cu ei pentru a fi linistita cu adevarat.

mi-a lipit un biletel pe frunte si mi-a zambit spunandu-mi ca am planuri, am lucruri de facut, am de tradus, am de scris o carte, am de pictat pana adorm cu pensula in mana, dar voi fi in stare sa pictez asa cum imi doresc, am de reinvatat portugheza, am de invatat putina japoneza doar de dragul ei, am de schimbat si transformat, am si de tricotat, am un mine de care nu trebuie sa mai uit, dar am alti oameni pe care e cel mai intelept sa ii uit.

uneori nu reusesti sa iti alungi singur tristetea asa ca sunt suficiente cateva cuvinte din partea unui om care, desi s-ar putea sa nu fie cu adevarat fericit, macar imparte cu toti cei din jur un fel de stare de bine.