why worry? it's just distortion

te privesti in oglinda in fiecare dimineata doar ca sa te asiguri ca ai devenit mai putin din tine. uneori uiti ca trebuie sa ai grija in permanenta sa mai dispari un pic. uneori uiti sa mananci, ca si cum nu ai facut asta niciodata in viata si uiti pur si simplu de existenta actului de a te hrani.

uneori te intalnesti cu oameni pe care nu i-ai mai vazut de foarte mult timp. iti spun ca nu ai de ce sa mai slabesti, dar tu stii mai bine. astepti reactia aceea. vrei sa traiesti senzatia aceea. vrei sa te privesti in oglinda, imagine pe care ti-o doresti, sa-ti vezi cearcanele si parul lung, ondulat, lasat desprins pe umeri. vrei sa fie altcineva acolo.

apoi afli ca exista piedici, ca propriul tau corp s-ar putea sa-ti joace o gluma proasta, sa nu mai vrea sa te lase sa faci ce vrei tu. dar il chinui in continuare in timp ce doar iei fara sa ii oferi liniste si pace. si stii ca mintea ta are acum o idee fixa, ca nici nu te-ai fi gandit la asta acum cativa ani, dar acum ai acceptat sa devii un adept a ceva ce inainte judecai. stii si acum ca nu este firesc, dar iti place si atunci nimic nu mai conteaza.

din sentimente, din legaturile sociale obisnuite, din orice-ar fi fost liantul acela social n-a mai ramas nimic. si stii ca e cel mai bine sa nu mai ai asteptari de la oameni, sa nu-ti mai pese daca cineva se ataseaza de tine sau nu pentru ca tu nu te mai atasezi de nimeni.

sa nu mai conteze decat doua lucruri. sa stii ca poti sa alegi intre doua orase, sa stii ca ai puterea sa faci asta, ca poti pana la urma sa te rupi de tot si sa pleci pentru ca este viata ta si stii ca nu este aici, ca tu esti dincolo, iar dincolo este mult mai departe de aici.

stii exact ce lipseste si stii ca doar imaginea distorsionata din mintea ta, implinirea ei, mai exact, va face sa fii altcineva asa cum ti-ai dorit din momentul in care lucrurile s-au rasucit, iar tu, asa cum erai, n-ai mai fost de-ajuns.