to erase is to let go

ieri am citit o carte care m-a schimbat. nu stiu cand mi s-a intamplat ultima oara asta. nu stiu daca am mai simtit asta vreodata la un nivel atat de constient. si nici nu o sa spun ce carte. fiindca pe unii ii poate schimba, pe unii, nu. simtim diferit fiindca suntem cat se poate de diferiti.

imi imaginez un loc in care trebuie sa ajung. e un moment pe care il pot descrie in cel mai mic detaliu. dar stiu ca nu va fi exact asa cum mi-l imaginez tocmai fiindca pare ideal. cum tocmai ii spuneam cuiva, imperfectiunea e viata insasi.

nu sunt un om disciplinat. poate mai bun sau cu siguranta mai bun decat eram fata de mine in urma cu cativa ani. mai bun fiindca azi ofer mai putin din cine sunt si imi ofer tot mie mai mult din cine sunt. simti, in fond, ca te irosesti prin unii oameni. ei sunt cei care, atunci cand te dezamagesc, te invata un lucru esential: importanta timpului tau.

si-atunci esti mai atent cu ce oferi, cui oferi, cat oferi. inima se mai potoleste, ratiunea isi intra in drepturi. si ajungi, chiar si cand faci lucruri pentru alti oameni sau impreuna cu alti oameni, sa stii ca le faci si pentru tine. inveti sa refuzi ceea ce pare de la distanta o ocazie buna prin care altcineva sa ia de la tine ce are nevoie si sa mearga mai departe.

iubesc mai putini oameni, dar mai mult. in acelasi timp, ma iubesc si pe mine mai mult. si viata continua sa fie exact asa cum trebuie sa fie.

nu vreau sa mai spun ca o sa. fiindca realitatea se transforma mult mai mult prin fapte decat prin vorbe.