multumesc

nu o sa ma auziti plangandu-ma foarte mult de contextul actual al lucrurilor. si daca intr-o zi se intampla sa ma infurii dintr-un anumit motiv, adaug imediat dupa ce se revarsa potopul "in orice caz, nu ma plang, accept situatia si asta e". si o spun fiindca cei mai multi dintre noi, atunci cand se plang, o fac cu disperare si cauta solutii la ceilalti.

sunt insa sincera cu mine si stiu cum sa "ma impac". stiu cat accept si cat mi-e relativ bine. azi mi-am dat seama ca am ajuns deja intr-un punct in care pot trece la un pas important. am tot ce imi trebuie si cred ca pentru asta voiam sa spun multumesc. fiindca mi-am dat seama de asta si fiindca imprejurarile sunt cele care sunt. habar n-am daca bune, daca nu sunt cele optime, cert este ca exista si, dincolo de ele, exist eu.

amuzant a fost ca aceasta constientizare a starii lucrurilor a venit inainte de un soi de... hmmm, avertizare meteo de vreme ploioasa? rareori imi iau umbrela cu mine, prefer sa ma ploua decat sa o car dupa mine o zi intreaga si sa nu ploua deloc. in orice caz, voiam sa spun ca acum mi-e clar ca acest pas trebuie facut. ca nu am de ce sa astept, sa nu mai simt ca lipseste ceva din tot puzzle-ul.

pot face asta si deja sunt ceea ce voiam sa devin. de-acum inainte, trebuie doar sa continui pe acest drum. cu mult mai munca multa, inzecit de mai multa fiindca pana acum a fost mai mult o joaca, si sa traiesc o alta realitate. cea pe care doar am visat-o.

cat despre vremea ploioasa anuntata, momentan nu pot spune decat ca i-a mai plouat si pe altii si au supravietuit. si, de obicei, dupa ploaie, pamantul e mai negru si mai frumos, iarba mai verde si mai curata, iar soarele straluceste de parca abia atunci s-ar afla pentru prima oara pe cer.

deci, ploaie, nu pot sa te vad decat ca pe ceva ce, probabil, trebuie sa se intample.