notes to self

ce mult îmi plac schimbările pe care le faci cumva pe fugă, în goană, de bucurie că ai descoperit că se poate, că poţi, de bucurie că ţi-e bine.

mmmmmhhhhhmmm, şi în ce priveşte mai puţin binele, mica încă durere şi neînţelegere a unei părţi din propria fiinţă, aspect cât de poate de uman, în fond, îmi repet: te accept, te las să treci, să fii, să exişti şi, în cele din urmă, să dispari. te recunosc şi mă iert.