21 January 2009

BCU sau cum am dat peste un ciudat

Când n-ai noroc, n-ai. M-am întors la BCU după o pauză de o oră făcută după cinci ore de citit cursuri. Aproape că nu mai era loc în sala 4. Soseşte şi cartea mea: Lac.
„Nu apucase telefonul să sune de două ori că Vito şi ştia că nu va ridica receptorul. Înainte de pantaloni îşi punea piciorul, ca în fiecare dimineaţă când se dădea jos din pat-oricum, nimic bun nu mai putea să-i vină de acum prin telefon, şi în orice caz mai întâi piciorul.” Aşa îşi începe Jean Echenoz romanul. Sfârşitul e al vostru să-l descoperiţi, eu vă spun doar că merge cu un ceai bun.
În faţa mea, un individ dubios se holbează de când am ajuns. Dau pagina: „De mai multe minute arunca femeii o privire distrată, deşi filigranată de concupiscenţă.” Nu se poate. Măgarul! Ştia Echenoz ce ştia. În spatele dubiosului, ceva mai în dreapta, un tip simpatic şi interesant, captivat, din păcate, de laptop. Decenusuntlaptop, decenusuntlaptop, decenusuntlaptop. Invită-mă la o cafea, te roooooooog! Mai repede, ca să scap de psihopatul acesta din faţa mea. Şi ca să mă convingă să mă rog să îşi rupă un picior când o să iasă din BCU, perversul ăsta s-a aşezat în faţa tipului meu. Până aici ţi-a fost! Nici nu pot să îmi ridic ochii din foaie, că se şi uită. Tâmpitule, NU MĂ UIT LA TINE! Gata, încă puţin şi mă iau de el. Dar dacă e chiar idiot şi mă urmăreşte când plec?! Şi ce să-i spun: Băi nene, ţi s-a urât cu binele? Ce te tot uiţi la mine? Nu, nu ar fi prea frumos. Mai bine asta: Nu ştiţi că nu e politicos să vă holbaţi? Prea amabilă. Dacă te mai holbezi, îţi sparg capul! N-am atâta tupeu. Of, şi tipul meu cel minunat pe care abia îl zăresc dincolo de ciudatul acesta bătrân şi libidinos. Da, eşti bătrân şi urât, urâtule! Dacă ne vom mai întâlni sau nu, doar timpul va decide (sfârşit în coadă de clişeu). În realitate, ne vom reîntâlni cu siguranţă. Sper doar să nu îl mai văd pe psycho. În rest, suntem bine. Voi ce mai faceţi?

4 comments:

  1. Anonymous09:32

    bai..bine...mi-am pus wirelles in casa si ma distreaza vecinii care vor sa se conecteze la reteaua mea, am inceput si eu sa scriu referate si mi-am ales tema pentru dizertatie. S-ar putea sa ma duc la Cavnic in weekend la ceva snowboard si dupa ce dau sesiunea in martie ma apuc de scoala de soferi :)

    ReplyDelete
  2. Bun, chiar ca faci bine. Si noi avem wireless, doar ca nu ne dam seama daca se conecteaza cineva sau nu. Am fost asigurati ca "tot blocul e wireless".

    ReplyDelete
  3. Anonymous15:40

    BCU e plin de freaks si la cj :). Unul din ei e mereu prezent in zona, ba chiar are locul lui bine stabilit. E ceva cercetator. Well, nu stiu ce anume cerceteaza el de fapt :)) pt ca de cand am inceput eu sa frecventez BCU-ul nu l-am vazut decat incercand sa agate tipe. Toti m-au avertizat ca o sa ma abordeze si pe mine si asa s-a si intamplat. Era intr-o seara in care era super-super aglomerata si nu aveam timp sa-mi beau cafeaua pe hol, asa ca am "palmat-o", si am reusit sa o iau in sala. Domnul Burgu, cu privirea lui agila, a remarcat faza. A venit la mine si mi-a zis "domnisoara draga, va sfatuiesc sa puneti cafeaua in banca, altfel o sa va dea afara. Apropo, la ce sunteti studenta? Ce cititi acum?" Eu imi zic: "gata, m-am scos, nu mai scap de asta". Am avut totusi noroc ca m-a "salvat" un coleg ce se afla in zona.:D
    In alta ordine de idei, asteptam vesti despre the interesting guy :)

    ReplyDelete
  4. :)) Foarte fain asa. Azi n-a mai aparut ciudatul. ;))

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare