27 January 2009

Să snap out of it?! Never!

Obisnuiam să mă piaptăn. Poate o să din nou.


O să. O să. O să. Ba nu o să deloc. Pentru că aşa am eu chef. Poate mâine o să, dar azi nu. Pentru că aşa sunt eu. Pentru că dacă azi vreau să mă trezesc la 12, atunci aşa o să fac. Pentru că dacă am chef să îmi plâng de milă, o să. Dacă vreau să plâng de bucurie, o să. Dacă vreau să te iau brusc de mână, o să. Dacă vreau să îţi spun că ţin la tine, o să. Dacă vreau să beau ceai negru şi să nu mai dorm toată noaptea, o să. Şi o să, dacă azi nu am chef să mă piaptăn. O să, chiar dacă tu o să mergi să te plimbi de unul singur. O să şi eu, dar când o să am chef. Dacă vreau să mănânc ciocolată în loc de prânz, o să. Dacă vreau să scriu un roman, o să. Dacă vreau să te văd, o să. Dacă vreau să mă iubeşti, o să. O să. O să. O să. N-am scăpare

12 comments:

  1. haha, eşti incurabilă

    ReplyDelete
  2. Anonymous19:19

    In cazul asta, sper chiar sa vrei sa scrii un roman.

    In alta ordine de idei, eu m-am pieptanat intre 1974 si 1985, apoi intre 2006 si 2007.

    ReplyDelete
  3. @ Zurliu: Daaa, şi-mi pare taaare bine.
    @ Eternal Sunshine: Multumesc, sauvage is the new trend.
    @ Cătălin: Aşa sper şi eu. :)) Chiar nu înteleg de ce te-ai pieptanat... încercai să îl îndrepti?!

    ReplyDelete
  4. Anonymous22:42

    eu vreau sa ma uit la un film cu bataie. nu orasul, femeia!!!

    ReplyDelete
  5. :| mai, chaos, mai.

    ReplyDelete
  6. Anonymous14:53

    hey, that's nice sauvage :). you should see mine-atunci cand il usuc cu foehnul ;))

    ReplyDelete
  7. Anonymous21:15

    Prima perioada in care m-am pieptanat a fost pe cand ori ma pieptanau parintii, ori nu inca nu mi se conturase bine personalitatea. In clasa a cincea m-am intrebat oare de ce trebuie sa ma piaptan, nu am gasit niciun raspuns, asa ca am renuntat. Apoi, in 2006 m-am tuns scurt, pieptanatul devenea f, usor, si mi s-a parut un gest suficient de extravagant, raportat la obiceiurile mele, incat sa il practic ceva timp. Am avut si piaptan :)

    ReplyDelete
  8. you're so lucky!
    you're beautiful, dear miss VU!

    ReplyDelete
  9. oh, you're so kind! :)) this is such an old post, I remember those times, it was nice! :)

    ReplyDelete
  10. cum somnic n-am avut pana pe la 3-4, am citit toate post-urile.
    ar fi trebuit sa mai fie :p

    PS: stii care e diferenta, in ochii mei, dintre atunci si acum?
    atunci imi dadeai senzatia ca esti mai.. deschisa?adica.. pareai mai lejera, mai flu flu daca se poate spune asa :p
    acum.. I guess you're more mature( a nu se citi mătură, vă rugăm frumos! ), in consecinta "imaginea de ansamblu" e mai.. rezervata, sa zicem.
    dar nu e un repros ce zic eu aici.
    pur si simplu am simtit nevoia sa-ti zic ce-am simtit de-a lungul lui 2008, 2009 si 2010 :p
    ( not that actually matters )

    ReplyDelete
  11. :)) mulţumesc (also for reading that big amount of... posts :) ). Cred că e firesc sau a fost firesc, at least for me, să fiu altfel acum un an, acum doi ani şi altfel acum. am crescut odată cu blogul and I'm glad that happened. simt că felul în care scriu s-a îmbunătăţit considerabil (I do not refer to the last few posts în care nu prea am mai avut nimic de spus, and that's always bad for writing). so thanks, hope you'll stay around şi în continuare!

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare