I cry glitter

Lupta cu pragmatica începuse de câteva ore. Iar orele fugeau, fugeau şi foile acelea pistruiate parcă nu se mai terminau. Nu înţelegea de ce trebuie să înveţe par coeur cum să explice cuvintele domnului X. Ea ştia ce a vrut el să spună, dar nu mai înţelegea nimic atunci când trebuia să îşi exprime furia în termeni specializaţi. Dacă domnul X nu mai vrea să îi ţină umbrela când plouă, asta înseamnă fie că X e supărat pe ea, fie că X vrea să protejeze altă domnişoară de picăturile de ploaie. Şi nu înţelegea de ce nu a mai avut de aproape un an de zile un sfârşit de săptămână liber, de ce ea trebuia mereu să stea în casă, de ce duminicile s-au transformat pe nesimţite în nesuferitele zile de luni. Nici nu mai ştia când îşi vizitase ultima oară casa, nici nu mai ştia de când se obişnuise să nu îşi mai viziteze casa, deşi toţi ceilalţi îi duceau dorul. Şi toţi prietenii ei erau afară, în ploaie, sub umbrele. Ar fi ieşit şi ea, dar se temea că apa o să îi decoloreze rochia cea nouă acum că domnul X nu dorea să îi mai ţină umbrela. Ştia că a doua zi avea să fie din nou fericită. I se părea că, dimpotrivă, zilele de luni se transformaseră în duminici mici, mici, mici, dar frumoase. Se mira şi ea când vedea că uitase să îşi asculte până şi muzica preferată. De cărţi nu mai avea timp. Uneori se trezea zâmbind, dar odată cu seara, se întorcea şi teama care o stăpânea de la o vreme.
O să fie bine, micuţă domnişoară...



Antony And The Johnsons - Mysteries Of Love
Asculta mai multe audio Muzica »