Be scared. There’s no one there holding you from falling.

Ce-ar fi ca măcar de data asta totul să fie minunat? Ca măcar de data asta să mi se îndeplinească visele?
Sunt speriată, cum altfel? Nu mai există mâini care să mă ţină strâns în braţe, nu mai există ochi somnoroşi cu gene lungi şi negre, nu mai există cafeaua de dimineaţă sorbită din aceeaşi ceaşcă, nu mai sunt sunete de paşi pe podeaua veche, nu mai sunt urme de scrum pe pervazul ferestrei, nu mai sunt sunete de chitară, nu mai sunt cămăşi aruncate la întâmplare, chei uitate întotdeauna pe măsuţa din dormitor, cărţi vechi pentru copii cumpărate pentru a-mi aminti că nu sunt decât o puştoaică fără minte, nu mai există lampă de veghe şi nimeni nu mai citeşte până târziu în noapte. Cum să nu fiu îngrozită de următoarele două luni când privirile caută cu disperare acelaşi chip în mulţimea de oameni din fiecare zi? Cum să nu mă tem când fiecare pas înainte se transformă peste noapte în doi paşi înapoi? Cum să nu simt că alunec în gol când până şi muzica are parfumul tău? Cum să cred că o să fie bine când după fiecare dimineaţă se face de fiecare dată îngrozitor de întuneric? Când o călătorie s-a transformat în eternitate? Când oamenii nu aleg să dispară, dar dispar? Când altcineva alege pentru noi? În cine să cred când nimeni nu îşi întinde braţele pentru o îmbrăţişare?


Cândva, cineva mi-a scris o poezie. N-am ştiut decât mai târziu că era înfiorător de tristă.

trucuri însângerate ascunse-n mâneci cicatrizate
realităţi putregăite sub seducătoarea mască a iluziilor clipite
tapetate cu flori tăbăcite croncănind şi orbecăind fără vedere
ca o bâjbâire sforăitoare a unghiilor înfipte-n stâlpul de telegraf
pe fond de muzicuţă cu Somewhere over the rainbow
luna încălţată-n papuci de biserică
ieşită din sicriu fără să umble la cuie
se regăseşte-n mişcarea pierdută-n spaţiul cleios
deasupra reflectoarelor amorfe agăţate de 15 conducte volatibizabile
metilizate de infirmul trandafiralbastru
spumat cu menajerii de sticle înlăcrimate
sfeşnice scrise ca irizaţii fosforescente haşurate pe gramofon
acoperind cu cearşafu’ verde plăcile ideilor clandestine

Pentru verde ursuz

Aş vrea să ştiu şi cine a scris-o.