Looks like morning in my eyes

Dimineţile mele nu sunt fermecate. Nu au iz de reclamă TV, cu miros de cafea şi un câine alb alergând prin bucătăria mare cât China. Dimineţile mele se dezmeticesc într-o bucătărie de bloc, cu o masă pe care veşnic se odihnesc pâini de toate soiurile: de secară, neagră, albă cu sare, albă fără sare, feliată, nefeliată. Cutii care ascund bomboane şi pungi cu covrigi. Biscuiţi şi uneori o farfurie cu firimituri. În bucătăria noastră mică şi albă străjuiesc din toate părţile soldaţi înalţi şi albi, graşi şi pătrăţoşi: un dulap alb, maşina de spălat, frigiderul, cuptorul cu microunde şi aragazul. În bucătăria aceasta am luat uneori micul dejun ca la carte. În dimineaţa aceasta l-am sărit şi nu am avut timp decât pentru un ceai negru. Dimineţile din această bucătărie sunt nişte dimineţi obişnuite. Visez la dimineţile în care mă voi trezi şi îmi voi bea ceaiul rupând cu vârful degetelor câteva fire de iarbă care vor fi crescut răzleţe în jardinierele de la fereastră. În fiecare dimineaţă visez la alte dimineţi.