23 August 2009

How do we know?

Nu cred în suflete pereche. În acelaşi timp, nu cred nici în relaţiile construite treptat şi bazate pe compromisuri. Cred că ar trebui să fie totul perfect, de la început şi până la sfârşit. Fără minciuni, fără lacrimi, fără suspiciuni, fără niciun fel de "ce-ar fi fost dacă" sau "poate că". Poate că totul ar putea să fie pur şi simplu aşa cum ar trebui. Poate că nu e atât de greu să dai peste acel cineva care ar fi "the right one". Reţeta ar fi să ne ascultăm inima. Să facem abstracţie de raţiune şi, pentru prima oară în viaţă, când vine vorba de iubire, să ne comportăm ca nişte animale în sălbăticie. Nu vreau să mă înţelegeţi greşit aşa că o să vă întreb un singur lucru: aţi văzut vreodată un animal sălbatic alegându-şi partenerul nepotrivit? Am avut şi noi astfel de instincte, însă le-am pierdut undeva între descoperirea focului şi maşina de făcut espresso. Iar azi, ne întoarcem din nou la Mama Natură, sperând că o să ne înveţe cum să fim eco. Oare nu am putea să învăţăm şi cum să iubim eco? Fără să facem risipă de energie, fără să mai lăsăm în urmă cuvinte toxice care se degradează în 100 de ani.
Nu pot să nu mă gândesc că ar trebui să ţinem cont de instinct atunci când credem că el/ea ar putea fi acel element lipsă. Orice aţi spune, toţi oamenii vor să fie iubiţi. Pe de altă parte, aşa cum spunea Mark Twain, orice generalizare este greşită. Inclusiv aceasta. Să însemne oare că s-ar putea să am dreptate măcar un pic?
Partenerul potrivit nu are nimic special. Nu are ochi mov, nu are puteri supranaturale şi s-ar putea să nu ştie să pregătească nici măcar micul dejun. Şi nu, nu poartă un tricou cu inscripţia "I'm the right guy/chick for you" (if you ever see that, run!). Dar atunci, cum îl mai găsim noi pe acest individ aparent atât de şters şi ascuns în mulţimea altor oameni la fel de nesemnificativi? Oricât de clişeic va suna, if it's the right one, you'll know it. Nu mai credem în poveştile frumoase de iubire pentru că nu ni s-au întâmplat nouă. Suntem mult mai dispuşi să bârfim pe seama unor relaţii ideale, dar care "cu siguranţă nu sunt atât de solide pe cât par!". Există, desigur, relaţii de ambele tipuri: unele abia se mai ţin pe picioare, iar altele câştigă maratonul de 10 km. Privind lucrurile din afară, tindem să credem că doar prima categorie există cu adevărat. Cine a spus că suntem prea mari ca să mai credem în Ilene Cosânzene şi prinţi pe cai albi?
Nu cred în sufletul pereche. Cred în mai multe. Ne potrivim cu un om, zece, o sută. Uneori nouă din zece s-ar putea să fie pe un alt continent, dar cel de-al zecelea va fi prin preajmă. Şi mai cred un lucru: există o vreme pentru absolut orice. Undeva, într-un catastif mare cât luna de pe cer, cineva a scris la începutul lumii că fiecare dintre noi este iubirea vieţii cuiva.

16 comments:

  1. De ceva zile bune ma chinui propriu-zis sa scot din suflet si sa astern tot ce am. Sunt multe de asternut, insa momentan nu pot exterioriza. Orice'as face.
    Mi-e frica probabil sa nu ma raneasca tot ce as scoate la iveala, acel vartej dureros care zace in mine.
    Probabil:" So..si ce-mi asterni mie toate astea?", dar ideea e ca ma bucur de fiecare data cand vad cuvintele tale toate,insirate... si stiu ca exista si'n mine.
    Thanks for that!
    :)
    TheDreamer.

    ReplyDelete
  2. PS: Scuze ca poate nu am stiut sa ma exprim in the best way.

    ReplyDelete
  3. "despre ce vorbim cand vorbim despre iubire?"-eu asa vad acest post.
    ps: nu stiu daca ti-am mai spus dar cred ca empatizam.chiar si in modul asta ciudat si virtual.multumesc!

    ReplyDelete
  4. desi nu multi au curajul s-o spuna, cred ca fiecare dintre noi in adancul sufletului crede sau macar spera la fel ca tine...inclusiv eu:)

    ReplyDelete
  5. Sunt cum nu se poate mai de acord cu tot ce ai scris tu in acest minunat post :) Chiar vorbeam cu o alta prietena draga zilele trecute despre "the right guy" si despre scepticismul si acreala care ne cuprinde cand ii vedem pe altii (alte cupluri) fericiti, mai ales atunci cand noi, for some reason, nu am avut parte de asa ceva inca, ba din contra. Si am ajuns si noi la concluzia ca TREBUIE sa existe undeva acel "cineva", pentru ca, daca nu ar fi, atunci ce rost ar mai avea viata asta? :)

    P.s. Mi-era dor de entry-urile tale... Glad u're back! >:D<

    ReplyDelete
  6. Iti citesc de ceva vreme postarile,m-am regasit de atatea ori in cuvintele tale..
    Acum trec prin cea mai grea perioada din viata,insa prind putere cand vad ca inca mai sunt cei care viseaza frumos,care mai cred in povesti cu zane si feti-frumosi.
    Nu te cunosc,dar simt ca ai puterea de a schimba vieti,dai incedere si speranta fara sa ceri nimic.
    Iti multumesc,

    ReplyDelete
  7. Eves I'm beside you!
    >:d<

    ReplyDelete
  8. Anonymous22:06

    Nu cred ca animalele salbatice au pretentii atat de mari in alegerea partenerului. Nu cred ca maimutu' paraseste maimuta pt lack of table manners sau pt ca nu zambeste frumos.

    ReplyDelete
  9. dragă verde ursuz, offff...postarea ta merge cu ceai negru, fum de ţigară violet şi gînduri hai-hui.

    ReplyDelete
  10. Suflete pereche? Mă pui într-o situaţie dificilă, pentru că într-ul fel cred şi în aceeaşi măsură nu cred. Dar un lucru e sigur, nimic nu poate fi perfect, nici măcar sufletele pereche, în ideea în care există şi nu e invenţia unui grec înţelept şi singuratic.

    ReplyDelete
  11. @TheDreamer: Găseşte un loc ascuns, în care te simţi tu cel mai bine, ia o foaie şi aşterne totul. Scrisul vindecă, nu e doar un zvon. Şi chiar şi când nu e nimic de alinat, ne face mai înţelepţi. Uneori cel mai bine e să luăm aminte la cuvintele noastre înainte de ale altora.

    @Andrada: Mă bucur să aud asta şi întrebarea aceea se potriveşte de minune.

    @Sara: Trebuie să existe câţiva oameni care să scrie şi despre iubire, nu? Nu am nimic de pierdut, doar de câştigat. De cele mai multe ori, prieteni noi şi zâmbete ori de câte ori îmi lăsaţi aici gânduri atât de frumoase şi frânturi din voi.

    @LoveJoy: Cred că iubirea e singurul lucru care dă un sens existenţei umane. :) şi e acolo nu pentru că am inventat-o noi, ci pentru că trebuie.

    @Eves: de data asta o să cer ceva, o să îţi cer să ai încredere în tine pentru că şi tu ai puterea de a-ţi schimba propria viaţă. O să vezi că totul se va rezolva, chiar dacă acum, aşa cum ai zis, nu e cea mai frumoasă perioadă din viaţa ta. Dacă am învăţat ceva până acum, e că lucrurile se rezolvă întotdeauna.

    @Cătălin: Păi nu au pretenţii, dar au instincte. Noi avem o grămadă de pretenţii, dar habar nu avem ce facem. Ce folos dacă persoana zâmbeşte frumos şi minte la fel de frumos? Maimuţu' (cum frumos spui tu) ştie că maimuţa înseamnă mai mult decât lipsa bunelor maniere sau doi dinţi lipsă.

    @Răzvan: Noi toţi suntem greci singuratici în anumite momente din viaţă. Dar oamenii aceia, care ni se potrivesc, există.

    ReplyDelete
  12. @arc-en-ciel: cu scuzele de rigoare pentru că te-am sărit din greşeală, vreau să-ţi spun că pe-aici sunt oricum numai gânduri hai-hui.

    ReplyDelete
  13. To quote a guy I enjoy reading:

    I believe that what people call 'love' is a combination of herding instinct, peer pressure, need for security and good old-fashioned lust. I hate all that over-idealized, moony-eyed devotion evident in most romantic movies because I've seen (and been in) the kind of shit that it always transmutes into over time. I think Orpheus was a clingy little bitch, and I'm suspicious of how people always seem to find their 'one true love' living within a few miles. Often more than one."

    Yep, he hit it out of the park there.

    ReplyDelete
  14. Steppenwolf, how's that God?

    ReplyDelete
  15. ii bine ceea ce ai scris

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare