România nu-i decât o durere de cap

şi asta ar fi totuşi puţin spus. de ce e mai bine spre zări mai calde? pentru că la noi nimic nu pare să se îmbunătăţească nici chiar după 20 de ani de la revoluţie. pentru că deşi ar fi trebuit să ne revoltăm şi mai aprig de nenumărate ori după aceea, nimeni nu o să se mai revolte în veci. aşa că ţara asta, prin oamenii ei, se duce de râpă. iar oamenii de valoare, puţinii intelectuali în adevăratul sens al cuvântului, îşi iau tălpăşiţa şi bine fac. posturile de televiziune îi deplâng însă doar pe cei care culeg căpşuni în spania şi îşi lasă acasă copiii care cresc singuri cu bunicii. în viziunea pe care vor să ne-o inducă, acestea sunt adevăratele tragedii. m-ar dezgusta până peste cap să încep să vorbesc despre manipularea la care suntem supuşi de televiziune, am făcut asta deja într-un proiect şi am descris acolo toate efectele negative ale televizorului. revenind la oameni, la ideea de cetăţeni şi de fiinţe umane în acelaşi timp, ne degradăm văzând cu ochii. odată cu clădirile şi străzile. aşa se face că vreau în alte părţi. undeva unde să poţi lua micul dejun la aer, fără să ţi se înfigă un ţurţure de 70 cm în farfurie. undeva unde croissantul nu e de săptămâna trecută, iar cafeaua are gust de cafea. unde nu vine niciun cerşetor la tine din doi în doi metri. undeva unde oamenii înţeleg că nu trebuie să dea bani cerşetorilor. aşa că vreau un an în altă parte. ca să văd dacă o să vreau să mă mai întorc.
pentru că la noi până şi primăvara nu e decât o mare inundaţie.