tot azi. poveste cu doi nasturi.

pe el il pierduse un băieţel de la jacheta cu care mergea în fiecare zi la şcoală. nici nu a observat că de câteva zile, bietul nasture abia se mai ţinea de stofa groasă şi că aţele se desfăceau una câte una. în zadar încercase el să îi atragă atenţia legănându-se mai tare atunci când băieţelul se pregătea să îşi pună haina în cuier. şi în zadar se străduise să se desprindă şi să cadă exact atunci când mama băieţelului îi lega acestuia şireturile.
pe ea o pierduse o bătrânică tare simpatică, dar care nu mai vedea bine de aproape doi ani de zile şi care avea mai toate rochiile şi paltoanele cu câte un nasture lipsă. aşa se face că în timpul plimbării de dimineaţă, de pe paltonul din catifea roşie s-a desprins şi a căzut fără zgomot printre firele uscate de iarbă.
şi azi-dimineaţă, i-am zărit de la fereastră, nasturele de la haina băieţelului, se rostogolea plin de voie bună împreună cu nasturele de pe paltonul din catifea roşie.