can you keep a secret?

nu-mi plac oamenii care au impresia că eu stau degeaba şi nu-mi plac oamenii gălăgioşi, ţâfnoşi sau cei care nici măcar nu încearcă să ajungă la timp atunci când au stabilită o întâlnire, oricât de neînsemnată. nu-mi place nici de mine când nu sunt o persoană puternică sau organizată sau responsabilă. şi nu-mi place de mine când îmi fac prea multe griji pentru nimic sau prea puţine pentru lucruri importante. şi nu-mi place când pierd weekend-ul lenevind, chiar dacă weekend-urile pentru asta au fost inventate in the first place. şi nu-mi place cum nu-mi place de atât de multe lucruri sau oameni sau comportamente sau situaţii. am auzit ieri un lucru care s-a potrivit numai bine: if something is not working, make it work. so now I'm working on making it work. asta implică şi compromisuri (atenţie, nu e vorba de iubire, deci compromisurile sunt permise). am observat că de fiecare dată când am fost fericită pur şi simplu şi nu am mai dat importanţă lucrurilor care mă deranjau, toate s-au aşezat de la sine în cel mai frumos mod. aşa că of, of, of şi iarăşi of, iată-mă tot eu cea veche, încercând să mă împac cu situaţia, cu unii oameni din jur şi cu mine însămi. e tare greu, dar nimic nu se câştigă uşor la urma urmei.