n-am inspiraţie azi

mi-e teamă uneori să mă mai uit în jur şi să analizez îndeaproape oamenii. mi-e teamă că dacă le mai ascult poveştile, or să mă pună iar pe gânduri, o să mă întreb de ce unii dintre ei sunt atât de trişti, o să le compar supărările cu propriile mele nebunii, o să pun totul în balanţă şi-o să-mi dea cu minus. dar mai sunt şi oameni fericiţi, fericiţi cu adevărat, care-ţi spun că totul e bine şi frumos şi că sunt zece mii de motive pentru care ar trebui să ne trezim zâmbind. şi când dau de oameni supăraţi, mi se activează nu ştiu ce sistem care mă face să le spun că totul chiar e bine, că cel puţin pentru ei totul o să fie bine. dar numai uneori, nu ştiu nici eu de ce şi cum şi care sunt condiţiile. aş vrea în tot cazul să se activeze acest sistem şi la alţi oameni şi să îmi spună şi mie uneori că o să fie bine şi că totul e minunat. şi momentan, deşi aspir către stări de mare fericire, vremea de afară mă influenţează mai mult decât aş vrea. atunci când e cald şi ţi-e bine şi te încălzesc razele de soare în timp ce totul e verde şi parfumat în jurul tău, cum ai putea să mai fii morocănos şi încruntat? nu mai ai cum, asta zic şi eu.