poveşti de adormit copii mari

lui hain, că tot a vrut să ştie.

ca un vis mi-am petrecut sâmbăta. cu zâmbete şi multe ceşti de ceai. cu un telefon şi o voce blândă la celălalt capăt al firului. o voce care se oprea din când în când şi mă asculta. iar eu zâmbeam, ca un copil, povestindu-i o noapte care trecuse şi care se îndepărta cu fiecare oră. şi povesteam în linişte, cu o bucurie care mă stăpâneşte de câteva zile bune şi care nu-mi mai dă drumul. iar eu, la rândul meu, ţin cu dinţii strâns de această stare de bine. aşa se face că am avut o sâmbătă frumoasă, aşa cum ar trebui să fie toate sâmbetele noastre. pentru că unele zile au un miros al lor şi un altfel de ritm. iar sâmbăta e ziua în care te culcuşeşti (ce cuvânt frumos) în mijlocul patului, aduci bunătăţi lângă tine şi te uiţi la filme până se face seară. şi seara, iei un prieten şi-l plimbi prin nămeţi ferindu-te de ţurţuri şi povestindu-vă reciproc nopţile de vineri.