mais c'est genial!

unboyfriendable. that's how I feel. J'en ai vraiment marre.
Ne dis rien. C'est à moi de parler.

străzile, oamenii, privirile, paşii apăsaţi pe trotuarul ud. ud de atâta ploaie şi zăpadă topită, de atâţia oameni care mă privesc drept în faţă, ştiu asta, chiar şi atunci când eu nu mă uit la ei. mă uit dincolo, undeva departe, prin ei, aş vrea să îi pot străpunge cu privirea, să le las urme, o mică zgârietură pe obraz. pe cel drept, pe cel stâng, depinde pe ce parte a trotuarului erai. mă dor gleznele, mâinile, ochii, părul. am mers atât de repede, am vrut atât de repede să plec de acolo şi să ajung nicăieri încât acum mă dor toate, mă dor gleznele, mâinile, ochii, părul. într-o dimineaţă, la 5, când eram fericită, am rupt o crenguţă dintr-un copac, am băgat-o în buzunar şi am uitat-o acolo, am găsit-o câteva zile mai târziu, uscată. o mai păstrez încă. îmi aminteşte de ora 5, de frig, de fericire. je suis folle. şi trăiesc din plin această nebunie, îmi invadează toate simţurile. nu-mi place atunci când doare. când simt prea mult, când îmi amintesc prea mult, când mă gândesc la tine prea mult, când mă gândesc la mine prea mult, când totul e pur şi simplu prea mult.
iubirea e cel mai dureros lucru. oare frumosul se iveşte din sfâşiere şi ţipete?
ţi-am simţit parfumul azi. în aer, nu era nimeni prin preajmă, doar parfumul tău. mi-am urât nasul, mi-am urât memoria, mi-am urât mâinile, m-am urât cumplit.
şi-mi amintesc mereu cât sunt de slabă, cât de uşor ai putea să rupi din mine, cât de puţin am putut să rup din tine. mă priveai adesea fără să mă vezi. mi-ai lăsat o urmă pe obraz. o mică zgârietură pe obrazul drept.
nimic nu ne înalţă mai mult decât iubirea. aş privi peste oameni, nu prin ei. fără să le mai las urme.

Ne dis rien. C'est à moi de parler.