.

de când m-am simţit ultima oară prost că nu am citit destul (dar e semn de mare dăştăptăciune să te simţi prost) m-am pus pe citit cum nu credeam că o să mai citesc vreodată (dar spre bucuria mea, am dat peste oameni care m-au făcut să mă simt suficient de prost încât să mă dezmeticesc şi să-mi revin din facultateo-amorţeală). şi m-am gândit că în loc să mă războiesc cu listele care nu-mi convin (vezi cele 1001 de cărţi), mai bine iau la răsfoit de la început (şi-a început blogul chiar de ziua mea de naştere, m-am bucurat "ca prostul" de coincidenţă) site-ul teroristei. şi-mi aleg de-acolo ce-mi place şi după ce le termin, mai vorbim. m-a apucat mania cumpărării de cărţi (zic manie pentru că iau minim 3 cărţi pe săptămână) şi cum sunt încă jobless, sigur o să-mi afecteze bugetul pe termen lung. dar până atunci, mă voi îmbogăţi intelectualiceşte, nu? cât despre proşti, că mi-am adus aminte, prin clasa a cincea ne-a spus nouă profesoara de română că nu există în dicţionar cuvântul. şi ştiu că nu înţelegeam cum se poate aşa ceva, mai ales că proşti există şi noi ştim de ei şi le spunem că sunt proşti. lăsând gluma la o parte (nu că ar fi fost una prea spirituală), n-am cum să nu invidiez uneori, când se trezeşte ursuzul din mine, fericirea aceea simplă, lipsită de griji, a oamenilor care nu-şi bat capul cu prea multe lucruri. şi scriind asta, îmi dau seama că e exact invers, că proştii suntem noi.