ce rămâne de făcut?

da, lista aia cu cărţile e chiar bună, mai ales când eşti întrebat ce citeşti şi deşi ai citit o grămadă de cărţi în ultima vreme, îţi vin în minte doar câteva nume.
dar nu despre asta aş vrea să vorbesc. de fapt, aş vrea să-mi vorbesc despre ordinea ciudată a întâmplărilor dintr-o singură zi. despre cum, după ce primeşti o veste foarte bună, afli că a murit cineva. şi ştii că trebuie să te duci la înmormântare, dar tu nu ştii cum să reacţionezi în astfel de situaţii. o să-ţi păstrezi sângele rece până când toţi din jurul tău vor începe să plângă. pe cine să mai susţii atunci? începi şi tu să plângi. şi tare n-ai vrea să te duci la înmormântare, te sperie situaţia asta, te sperie că toţi ai tăi suferă, te sperie că va trebui să ai grijă de toată familia, să le spui că o să fie bine. şi ce să le mai spui? că timpul nu le vindecă pe toate, dar că alină? ai fi vrut să faci asta, să rămâi aici şi să aştepţi să treacă timpul. şi pe urmă, gata, ai tăi ar fi fost mai liniştiţi şi tu nu te-ai mai fi gândit că o să suferi. nu e egoism, îţi spui, doar că te cam sperie treaba asta, nu prea ştii cum să reacţionezi. şi-ai vrea să faci cumva să fie bine, să nu se fi întâmplat nimic. în tot cazul, te superi pe tradiţiile ortodoxe, asta faci. şi pe urmă iei primul tren spre casă. ce rămâne de făcut?