aşa că m-am îmbrăcat corespunzător. şi-am mers pe terasa de la cărtu, să fi fost vreo unu, cred, era cald şi plăcut şi-mi luasem ceai negru ca să mă trezesc şi crème brûlée ca să mă răsfăţ (crusta e ca cea din Amelie, evident că nu m-am putut abţine să nu o lovesc cu linguriţa exact ca în film, râzând pe sub mustăţi). nu mai contau orele de nesomn. pe la cinci am făcut cum am făcut şi-am ajuns pe motoare, cert e că se făcuse deja toamnă, să zic, noiembrie. şi ne-aşteptam să ningă din clipă-n clipă. priviri pe furiş, zâmbete, mai să ne ruşinăm ca nişte adolescenţi. da'-n secret, nici prietenii nu ştiu de ce, de data asta. ceva mai târziu, aş fi vrut să trec iar pe la cărtureşti, să iau cam 300g de Foarţă, nu cred să aibă mai mult cartea aia. Mi-a venit să-l numesc în grame şi să-l cântăresc în palme, amintindu-mi poate de cătălin care şi-a cântărit cărţile din bibliotecă (e tot un fel de jurnal de lectură şi ăsta) şi căruia anul acesta am uitat să îi spun la mulţi ani, dar el ştie oricum că mi-i drag ca un personaj de poveste, cu monoclu şi joben.
acum e din nou primăvară, şi cum se uită soarele înapoi, înseamnă că mâine va fi aproape iunie.
s-aveţi o seară frumoasă şi liniştită.
azi dimineata cand te-am citit era o altfel de primavara decat cea de afara.
ReplyDelete:) glad I can play with seasons.
ReplyDelete