o noapte în care nu am prea dormit, am încercat să mă adun, să nu adorm, să scriu, să scriu bine, corect, să mă gândesc la cât să mă trezesc ca să ajung la timp, să calculez câte minute o să îmi ia să ajung la un copy center, să estimez câte minute o să stau la coadă, să calculez câte secunde îi va lua băiatului de la xerox să îmi dea restul, să mă gândesc câte minute va întârzia metroul. nu era nici măcar un proiect, era o reuşită. două trepte de care trecusem şi aş fi vrut să trec şi de a treia. în dimineaţa aceasta i-am sunat şi le-am spus că nu mai vin.
mă gândesc că am luat decizia bună. ba nu, nici nu mă mai gândesc. las timpul să treacă, îmi fac un ceai şi mă bucur că azi a ieşit în sfârşit soarele.
bună dimineaţa!
si peste 30 de ani te vei intalni cu Verde Ursuz care s-a dus la interviu si veti constata ca sunteti atat de diferite, ca nu aveti nimic in comun :P
ReplyDeleteDar tu vei fi cea veritabila :)
are you sure sure?
ReplyDelete@Lumi: :D da, nici nu ştii ce bine-mi pare că ai scris asta, first off, pentru că o să-mi aduc aminte mai uşor de povestea lui cărtărescu şi mai apoi pentru că aşa e, eu aş fi cea veritabilă şi mulţumită că nu m-am dus la interviu.
ReplyDelete@A dreamer: yes, extremely sure. :) când am dubii, tare-aş vrea să-mi amintească cineva că sunt nejustificate.
same here, same here!
ReplyDelete