Istoria urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt – Matei Vişniec

N-am găsit imagine cu coperta decât în formatul acesta meschin în care abia dacă vezi titlurile scrise oricum destul de mic. E cartea pe care am cumpărat-o cu aproape o lună în urmă şi din

care am apucat să citesc doar prima piesă de teatru, cea cu titlul cel atât de minunat şi ispititor. Tare-aş vrea să citesc un roman cu titlul ăsta, iar eu să fiu iubita din Frankfurt. Ieri am terminat Dacă într-o noapte de iarnă un

călător de Italo Calvino şi deşi ar fi trebuit s-o citesc prin 2006 când a apărut la noi, mă bucur că am citit-o acum pentru că Italo trece pe lista celor norocoşi (de fapt, singurul norocos în toată povestea aş fi eu).

De ieri seară mă tot învârt în jurul unui proiect, iar în dimineaţa aceasta-aproape prânz-mă învârt în jurul a două pagini care ar mai trebui scrise şi nu ştiu cum să fac şi ce motivaţie să-mi găsesc pentru a le termina mai repede. Mă aşteaptă o carte, câteva filme şi câteva tutoriale video pentru Excel, dar se pare că nici astea nu sunt de ajuns după un semestru în care te-ai obişnuit să nu prea faci nimic, ba uneori să uiţi efectiv că ai cursuri şi că ar trebui să fii la facultate, nu la ceai.

Soarele din dimineaţa aceasta e aproape soare de iunie, îl simt prin fereastra larg deschisă şi nu pot decât să sper că nu va mai urma încă o săptămână de noiembrie în loc de sfârşit de mai. Mă tot bate-un gând de-un picnic, de-o zi de numărat nori, dar trebuie mobilizare, trebuie organizare şi am renunţat de mult la iniţiative care implică adunat alţi oameni. aşa că un telefon mergisaunumergi ar trebui să rezolve situaţia. cum am materialele pentru lucrare în stânga, nu mă mai pot preface că nu le văd aşa că o să trec la executarea (silită!) a primului proiect din această sesiune.