doi plus un câine

lumina de dinainte de ploaie pătrunde încet printre draperii şi perdele. e aproape seară şi e cald, e-atât de cald... te-ntrebi ce-ai pierdut şi unde anume. te-ai întoarce să cauţi ce-ai pierdut. dacă ai şti unde.

priveşti înapoi în timp ce toate în tine se topesc, în timp ce el citeşte nepăsător lângă tine. aşa l-ai şi vrut: nepăsător. dar puternic.

aţi bea o cafea, dar vă gândiţi că e o oră prea târzie.
-ce citeşti?
-urmuz. după furtună.

de unde are atâta muzică tristă? te-ntrebi şi te întristezi. dar îţi place. să te întristezi din cauza muzicii. începi să te joci cu habarnam câinele. încă nu aţi ales un nume. până atunci, e habarnam pentru că habar n-aveţi.

te gândeşti că tu nu l-ai citit încă pe urmuz.
-şi-i fain?
-urmuz? da.
habarnam se plictiseşte şi pleacă să-mi roadă sandalele.

-n-am putea să-l numim urmuz?
priveşte spre ghemul de blană care îţi molfăie în continuare sandalele.
-habar n-am.