am devenit copilul acesta bătrân, cu ochelari pe nas, cu o nevoie de linişte pe care numai tu singur ai înţeles-o.
am devenit copilul acesta bătrân, cu o carte în mână tot timpul, o femeie-copil cu rochie şi pantofi cu un număr mai mare. o femeie-copil pe care doar tu ai ştiut cum să o iubeşti.
m-am închis în mine deşi credeam că întind braţele spre nou. şi cumva, ai ştiut că nu-mi dădeam seama de nebunie.
fericirea te loveşte într-o dimineaţă, pe la 8, când speri că vei găsi o librărie deschisă. găseşti în schimb cea mai frumoasă povestire dintre toate. a ta.
foto: aici.
indeeed!
ReplyDelete>:d<