să vezi ce chestie

să ştii că s-ar putea să se întâmple până la urmă, s-ar putea să se aşeze lucrurile aşa cum tot speri, dar încă nu-ţi vine să crezi şi palme încă nu-ţi vine să-ţi dai. şi te gândeşti să nu te bucuri încă, aştepţi să-ţi vezi visul (dar oare ăsta o fi, gata?) cu ochii şi pe urmă poţi să plângi. şi-o să te bucuri şi-o să speri că totul o să fie bine, perfect. perfect nu se poate, dar bine şi mulţumitor, da. pe vox news - lamineposturilepecarenumăuitsuntpela6789daruneorioiauşiînjos, adică de la 0 până înapoi la 1- şi era un nene care mie-mi plăcea şi care vorbea despre puterea gândurilor şi despre conexiunile-obişnuinţe (obiceiuri proaste, iar eu am destule) şi despre cum le putem schimba. şi mai era un nene care nu îl înţelegea, şi-l întreba cum transmitem noi ceva unui chinez dacă nu ştim limba, chinezul ne poate citi gândurile? şi mi-a părut rău că nenea acela simpatic stătea acolo şi celălalt nu-l înţelegea, ci voia doar să comunice telepatic cu un chinez. în ultima vreme, îmi tot vine să-mi înfăşor blogul, ca să nu-l mai citească oamenii care nu-l înţeleg şi care mă întreabă pe urmă cum pot vorbi cu un chinez dacă ei nu cunosc chineza. dar ştiu că nu mai scriu de mult doar pentru mine şi când te legi singur la cap, nu mai ai voie să spui că te doare.