knut hamsun, alberto manguel, Freunde peter, dostoievski

între noi doi, o bibliotecă. între noi doi, un an. nume răsfirate printre cutele din pat, în aceeaşi seară. între noi doi, o mare şi istoria lumii. nimic nu se iveşte întâmplător aici. aproape că mi-ar plăcea să cred că dacă îţi doreşti cu adevărat ceva, o să se întâmple. dar ştiu că nu e nimic mai mult decât un sfat zen, o uşoară atingere pe umăr pe care ne bizuim atunci când vrem să ne oferim singuri o nouă speranţă. în realitate însă, doar acţiunile  tale te vor duce acolo unde îţi doreşti. doar faptele şi vorbele şi deciziile. şi munca. va trebui să munceşti, va trebui să te motivezi singur atunci când vei simţi că nu ai de ce să mergi mai departe. într-un om mic în care gândurile apasă greoi fix pe inimă, poate că numai un dumnezeu, în chip nevăzut, a făcut să fie linişte şi să fie bine, fără să uite să reamintească o lecţie: răbdarea este o virtute.

şi-ar mai fi multe. să revin, să nu revin?

mi-ar plăcea să vă ştiu mereu aici, aproape. va veni toamna în curând. adevărata toamnă. apoi frigul. şi o nouă viaţă.