hear me out, bog

this is how they used to call you, isn't that right?

iartă-mi blasfemiile şi iartă-mi chemarea. iartă-mi neputinţa şi renunţarea. neîncrederea şi delăsarea. iartă-mi dezordinea interioară şi dezechilibrul mintal. iartă-mi tot ceea ce eu nu-mi pot ierta şi mai şterge o parte din memorie. e deja lipsită de orice consistenţă. n-ar trebui să lipsească de-acolo sentimentele, dar s-au dus. n-ar trebui să dispară amintirile frumoase, dar nu rămâne decât un dor dureros, ca o chemare a viitorului în prezent. dar a trăi în viitor înseamnă a-ţi amâna viaţa, nu? iartă-mi întrebările retorice şi momentele de introspecţie. pe astea poţi să mi le mai laşi însă puţin. cât să fac ordine. cât să şterg şi mai mult. iartă-mi răspunsurile în doi peri şi dezinteresul. iartă-mi prelungirea nemulţumirilor şi imposibilitatea de a-mi urma dorinţele care mi-ar fi cu adevărat de folos. iartă-mi regretele pentru faptele de care doar alţii sunt mândri pentru mine. iartă-mi tăcerile şi cuvintele rostite bâlbâit sau numai pe jumătate.

mi-ai adus schimbări şi mă ţii pe loc. ce facem?