pills and bits and smiles and did I ever

fericirea se găseşte în lucrurile mărunte. am negat-o. am fugit de ea şi-am întors capul ori de câte ori am crezut că poate fi în ceva sau la cineva. uitasem că, mai presus de toate, fericirea e în mine. şi lucrurile astea mărunte, minciunile şi falsetele de zi cu zi, pastilele iluzorii pe care le primim din toate direcţiile, selectate cum trebuie, au doar rolul secundar, indispensabil însă, de a ne aminti că putem fi fericiţi în orice moment, că dacă ne-am putea autoeduca să privim viaţa cu alţi ochi, am trăi mai intens şi mai corect faţă de noi înşine. nu ştiu cum arată un om fericit. poate mama mea care, dacă ar trebui să arate către cea mai mare ei realizare, ar trebui să indice o mie de direcţii. pentru că ea a ales să vadă viaţa plină de împliniri şi a ales să facă totul posibil. în rest, văd din ce în ce mai puţini oameni care uită de cât de uşor ne poate fi, la urma urmei, să fim fericiţi. cum de ni se pare că e atât de greu să ne regăsim echilibrul şi nu vedem ce uşor e să fărâmăm totul? ăsta e din nou un drum care urcă şi-l urmăm împreună.