scrie pentru tine

Mananca pentru tine. Iubeste pentru tine. Iarta pentru tine. Crede in ce vrei tu, dar pentru tine. Am lasat lucrurile sa curga de-a valma atunci cand nu mergeau sontac-sontac. Am construit piedici uriase, le-am imaginat in timp ce le desenam cu degetele prin aer si le descriam ca si cum povesteam despre cea mai importanta masinarie din lume. In inima in care versi uneori tocmai mizeriile de care ar trebui sa stii sa te feresti, in inima in care torni ceai cu nemiluita doar ca sa uiti, in aceeasi inima vor incepe sa se auda batai din ce in ce mai rare si din ce in ce mai slabe. Si pe urma, chiar daca Dumnezeul in care ai vrea sa crezi, dar nu mai poti, te impinge de la spate sau te ia de mana si te lasa la umbra unui copac batran, inima ta nu mai zburda, nu mai palpita, nu mai simte nimic. Si pe urma te indoiesti de tine, de oamenii din jur si nu-i mai crezi pentru ca stii ca nu mai simti nimic. Si mai stii ca daca pana la urma in inima nu te-ai mai afla doar tu, ca intr-o vagauna in care iti raspunde numai ecoul propriei voci, poate ca ai crede atunci cand altii iti spun ca o sa fie bine. Dar cand numeri nu doar zile, nu luni, ci mai bine de doi ani de zile de cand nimic nu mai este asezat cum ar trebui sa fie, cand linistea instalata se confunda cu zbuciumul care rasare la rastimpuri si care loveste zguduitor, nu mai auzi nimic. Asa ca atunci cand cineva iti spune "scrie pentru tine" iti opresti brusc sirul gandurilor si nu stii ce sa raspunzi. Cine e "tine"?