sunt lucruri mai rele pe lume, doamne

apară-mă de ele chiar dacă nu crezi că merit. sunt lucruri mai rele pe lume. e o boală şi asta. muzica s-a oprit după ce a săpat adânc până dincolo de coaste. şi n-a mai auzit nimic, doamne, acolo nu mai bătea nimic. doar rău, vedea răul. singurătatea ca o fărădelege pentru care te pedepseşti tot singur. ţi-e otravă şi alin în aceeaşi secundă în care simţi că nu mai ai nimic şi că ai putea să o iei de la capăt oricând. ne-am îndepărtat, doamne, de răul scris în două cifre, o mână mai puternică m-a dus spre răul mai mare. apără şi păzeşte şi să nu crezi că asta e o blasfemie. e doar frică. e ceea ce ne întoarce la tine de nenumărate ori, e ceea ce ne face slabi. ajută. drumul ăsta singur e trasat în cercuri şi mă duce tot acolo. fă-l drept. rupe aceste tipare pe care omul slab le urmează cu inima strânsă pentru că le vede, pentru că îşi ţine ochii larg deschişi din cauza durerii. toarnă încredere în inimă, prin puterea ta. şi nu da omului ce crezi că poate duce.

sunt lucruri mai rele pe lume. şi iartă.