se făcea că era noiembrie
şi ne iubeam cumva artificial
prin săli pustii şi albe de spital.
totul devine cu adevarat o problema atunci cand nici macar nu mai vrei sa imparti cu cineva micile placeri ale unei zile obisnuite. cand nici singur nu te mai poti bucura de ele. asa ca renunti la ele, aproape ca te incurca, aproape ca nici nu ai fi vrut sa le ai in memorie.
si sterg. de ici, de colo, ca si cum o radiera invizibila, dar eficace, ar putea sa ma faca o persoana mai buna. pentru mine, pentru nimeni. acum notez fiecare zi, rezultatele apar daca incepi sa scrii, daca incepi sa iti insemnezi intotdeauna in fata ochilor ca ai mai sarit un hop.
inclinati putin lumea, doar putin.
poate chiar un pic mai mult.
ReplyDelete