intotdeauna

intotdeauna am admirat doamnele acelea de vreo cincizeci si ceva de ani, parfumate discret, intotdeauna cu un ceas auriu la mana, uneori cu manusi, dar de fiecare data intr-un costum elegant cu o camasa din matase fina, intotdeauna cu un sirag de margele la gat, intotdeauna cu parul coafat cu atentie. sunt doamnele acelea care prin parfumul lor, prin bijuteriile lor vechi si valoroase, prin camasile lor calcate cu grija, prin brosele lor pastrate de la mame, prin posetele lor in care strecoara uneori mici sticlute de parfum, te fac sa iti imaginezi casa in care locuiesc, apartamentele lor care poarta poate acelasi parfum discret, birourile lor la care cu siguranta isi mai scriu si acum scrisori lungi, povestile lor care trec pe langa tine odata cu ele lasand in urma iz de amintiri, opera, teatru si povesti de iubire pe care niciuna dintre aceste doamne nu ti le va istorisi vreodata.
sunt si momentele in care imi dau seama ca viata mea merge acum intr-o singura directie si ca intr-o buna zi voi fi una dintre acele femei. dar poate cel mai mult la ele imi place linistea pe care o inspira, siguranta, calmul, linistea aceea din ochii lor pe care o simti uneori doar in diminetile cand totul e acoperit de zapada si abia atunci e cu adevarat liniste. sunt doamnele acelea care stiu sa faca biscuiti cu miere si cel mai bun ceai, sunt doamnele care vor scoate din biblioteca un roman pe care inca nu l-ai citit, dar pe care ti-ai dorit sa-l citesti toata viata, sunt doamnele care iti vor da intotdeauna cel mai bun sfat:

asculta-ti inima.