lumile minunile

lumile mele se invart in jurul prajiturilor, al ceaiurilor si al desenelor pe care rareori mai apuc sa le fac. dar lumile mele sunt ingrozitor de imperfecte si marsave si nu-mi sunt deloc suficiente. si-atunci, in acest timp atat de putin valorificat, imi propun sa indes si mai multe activitati care s-ar putea sa ma duca spre un mare si pustiu nicaieri. pentru ca eu, cu multi ani in urma, credeam ca stiu ce vreau. dar de atunci, cand aveam convingerea ca asta este ceea ce imi doresc, de la o decizie care nu mi-a apartinut, nu am mai avut puterea si nici informatia necesara pentru a mai schimba ceva. nu de putine ori, prea tarziu chiar inseamna prea tarziu.

acum recuperez lecturi, filme, sunete. acum ma recuperez, incerc sa ma regasesc asa cum ar fi trebuit sa fiu astazi cand nu-mi sunt suficienta. cer pareri, imi descos unii prieteni, iar ei nici nu stiu, ca printre raspunsurile pe care mi le dau, raspunsuri de incurajare prin care maruntisurile vietii mele par ceva mai mari, reusesc sa gasesc doar ceea ce vreau eu sa aud: "nu e bine asa". dar ma gandesc, in acelasi timp, ca o viata atat de plina de evenimente si totusi, atat de goala, o viata care din afara pare cel putin agitata in sensul bun, tot asa imi par si mie vietile altor oameni, vieti care s-ar putea sa fie la fel de goale si pline fara ca vreunul dintre aspecte sa il stanjeneasca in vreun fel pe celalalt.

miscarile acestea, ca niste pulsatii mai puternice in unele zile, nu duc nicaieri. pentru ca in lumea aceasta, pasiunea nu este de ajuns, iar in mine abia daca au mai ramas cateva urme ca intr-o ciocolata care poate contine urme de alune. sunt, prin urmare, un om care poate contine urme de pasiune. nu cred in noroc. cred doar in coincidente si in intamplari cu ridicari din sprancene. asa ca lumea mea, o lume care s-ar fi putut imparti intre scenarii si cadre de film, se imparte astazi intre ceaiuri, carti, cativa prieteni si, ca o regula nescrisa, cativa oameni noi in fiecare luna. iar in tot zbuciumul interior nu se mai gaseste nici timp si nici liniste pentru omul care as fi putut sa fiu.