26 February 2012
GRIURI MICI MARI AIUREA-N TRAMVAI
Nu ştiu cum să mai fiu în casa asta goală în care, din oglinzi, mă privesc eu-uri vechi şi-mi spun că, în fond, nimic nu s-a schimbat. Îmi acopăr urechile şi refuz să le mai ascult. Eu nu mai am decât o singură alegere, iar întoarcerea la trecut nu e o opţiune. Merg înainte, îmi spun, sunt un altcineva care cântăreşte cu zece kilograme mai puţin, are părul de trei ori mai lung şi lucrurile pe care credea că şi le doreşte. le văd, le scriu, le pipăi. mă dor mâinile, mă dor degetele, mă doare capul, mă dor ochii, iar spatele nu mă lasă să dorm. doare tot şi nu ştiu de ce. nu ştiu dacă ăsta e începutul sau sfârşitul sau tranziţia. nu ştiu ce e, dar nu se poate să fie reîntoarcerea. nu mă împinge nimeni de la spate, dar aş vrea. aş vrea ca cineva să mă ajute să ajung mai repede acolo unde îmi doresc. nu ştiu ce mă ţine pe loc, de ce în ceea ce priveşte acest drum pe care numai eu îl înţeleg, nu mă pot ţine de nicio decizie. m-am obişnuit prea mult cu mine? nu mă mai recunosc nicicum, din nou. şi mi se face frică, mai ales că azi a trebuit să recunosc că, atunci când iubeşti cu adevărat, accepţi şi nuanţele de gri.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
nu cred ca exista vreo solutie de a iesi dintr-o iubire. dintr-o relatie da. dar dintr-o iubire nu stiu vreuna care sa tina de vointa. adica sa spui "vreau sa nu te mai iubesc" chiar daca ai argumente din zone "gri". cand iubesti neconditionat aia e, gri, lumina sau intuneric, iubesti si gata.
ReplyDeletesi totusi te asigur ca si o astfel de iubire se termina. pur si simplu. dar nu cand am spus "vreau acum sa se termine". iubirea are legile ei de viata si de moarte.
stii ce poti sa faci cand iubesti? un singur lucru: sa iubesti. iar asta nu presupune vreo actiune. doar sa simti cu plinatate ce simti. si de ce simti nu are de ce sa-ti fie frica. de ce ai putea face da, ai dreptate. Si mie mi-a fost frica.
Stii pana cand mi-a fost greu? Pana cand am gasit un sens vietii mele altul decat implinirea iubirii pe care o simt.
Rezoneaza cu mine tot ce scrii :)
vad o implinire in a-i iubi pe ceilalti fara sa le cer inapoi aceeasi iubire. asta mi se pare iubirea neconditionata care ne ridica si pe noi, ca oameni. nu mi-e frica nici de ce as putea face din iubire. ce dicteaza inima, de prea putine ori e gresit. cand ratiunea oboseste, doar inima se mai aude batand in acelasi ritm linistitor si=ti sopteste ca o sa fie bine.
ReplyDeleteNu mai poti face nimic pentru ca nu ti-ai indeplinit 'sarcinile' in trecut. Nu iti spun sa te intorci in trecut, dar cand e de suferit, sufera! Sufera pana simti ca nu mai poti si dupa, poate, o sa treci mai departe, la alt capitol, cu suferintele suferite.. cu nervi, cu ambitie, cu alte iubiri..
ReplyDelete