26 February 2012

o conştiinţă care uneori tremură de atâta neamintire

nu-mi mai amintesc aproape nimic, nu ştiu ce e dincolo. parcă mi-au îngropat alţii sentimentele. citesc, dar poate n-ar trebui să citesc atunci când mintea încearcă să găsească o învăţătură în fiecare rând. am obosit şi simt că sunt într-o căutare febrilă a ceva, fără să ştiu ce este. mă doboară la răstimpuri atunci când rămân singură după ce m-am bucurat de compania prea multor oameni sau, dimpotrivă, atunci când, aflată în mijlocul celor fac parte din viaţa mea în mod constant, îmi doresc să iau o pauză.

nu cred în prospectele medicamentelor şi cred că cel mai mult te poţi ajuta singur atunci când afli şi decizi că ai în tine tot ce-ţi trebuie pentru a fi un om puternic. nu am cum să cred în haosul care ne fărâmiţează existenţa. doar îl accept şi înţeleg că trebuie să fie. nu pot să urmăresc semne şi coincidenţe bizare, să sper, să-mi imaginez ceea ce nu ţine de noi.

pot doar să trăiesc, să iau decizii pe moment şi să-mi asum consecinţele acestei existenţe. şi, tocmai de aceea, cât de cât stăpâni pe ceea ce ne dorim să trăim, am învăţat că deciziile dor uneori, că nu te aplaudă nimeni când mai închizi o uşă şi ai vrea să ţi se spună: "ce om puternic eşti!". îţi construieşti singur medaliile şi-ţi agăţi singur diplomele pe perete.

după ani, după zeci de astfel de decizii, te vei bucura în continuare de compania celor pe care ai ales să-i păstrezi pentru că şi ei au ştiut că vor să rămână. oamenii nu sunt ai noştri şi nu ne aparţin. nici noi nu aparţinem altora. nu sunt construită să-mi petrec viaţa cu un singur om sau cu acelaşi cerc neschimbat de prieteni. cei dragi rămân, mă bucur deja de nişte prietenii pe care le văd împlinindu-se frumos până la 90 de ani. dar nu mă pot gândi la un viitor-tipar în care nu cred.

dezordinea îţi oferă nesiguranţă şi o accept. haosul are partea lui de speranţă. un viitor pe care îl doreşti să îl controlezi nu îţi aduce doar disperare, dar te şi ţine pe loc. nu-mi rispesc prezentul, trăiesc si iubesc pentru mine. şi iubesc mulţi oameni, din toată inima, pentru că ei sunt aici, acum.

5 comments:

  1. Minunat...
    si eu ma intristasem ca dispar oameni din viata mea. apoi am realizat ca nici eu nu am ramas lanaga cine nu mi-a fost bine.
    mi-a fost greu sa accept ca barbati care m-au iubit, au disparut brusc, pentru ca al cateva luni sa isi gaseasca fericirea si sa se logodeasca.

    am realizat ca e dreptul lor la fericire... paote ca eu nu-l merit inca...

    poate am de intalnit alti oameni, alti barbati, de aceea am fost eliberata.

    o saptamana binecuvantata.

    cadou in avans de Martisor: intra pe http://www.cinemaxx.ro/ si alege categoria preferata.

    ReplyDelete
  2. foarte frumos ai scris. tiparele sunt in general fara sens. numai niste forme fara continut. se vede ca nu esti dintre cei care prefera ambalajele.:)
    iar asa cum fiecare dintre milioanele de fructe care exista este bun in felul lui tot asa si Binele (pe care il cautam toti) este in milioane de feluri. pot fi un om bun in felul meu...de mar dulce acrisor, cu totul diferit vreo capsuna.
    te imbratisez cu drag

    ReplyDelete
  3. @ Doar noi: Mă miră că recunoşti dreptul la fericire al altora, dar nu şi pe-al tău, când tocmai cu asta ar fi trebuit să începi. Mai mult decât un drept, fericirea e în noi, ne aparţine. Nu trebuie să ne câştigăm fericirea care ne-a fost deja dată. Trebuie, uneori, doar s-o regăsim. Iar asta îţi doresc şi ţie. Aşa cum mi-au reamintit şi mie alţii că fericirea nu pleacă niciodată nicăieri, dar că noi alegem uneori să tragem perdelele şi să nu mai lăsăm soarele să intre.

    @ monica: încă încerc să găsesc lucrurile în care cred. mă bucur de fiecare dată când descopăr încă un lucru, când pot ajunge la o conluzie, când ştiu că toată căutarea a dus undeva, când fundamentul a devenit mai solid. Pentru că la asta se rezumă totul: la o bază solidă, la un "eu" care să se poată descrie ca un întreg. Îl vreau bine definit şi încrezător.

    ReplyDelete
  4. ma vad mai verde ursuza decat imi imaginasem pana acum.

    E reconfortant sa ma identific in cuvintele tale.

    ReplyDelete
  5. mi-as dori sa fie ganduri bune. sper sa se intoarca.

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare