şi uite-aşa

a venit şi seara dinaintea examenului, cu grijile de rigoare, cu obiceiurile proaste de care nu m-am dezvăţat nici acum, cu zecile de alte lucruri pe care le găsesc de făcut, mai puţin învăţatul. şi uite-aşa, mi-am reamintit cât nu-mi plac oamenii care se comportă exact aşa cum ştiu că se vor comporta, pe care îi citesc ca pe nişte cărţi deschise, dar care se bat cu pumnii în piept că ei nu sunt aşa. că atunci când le arăţi că îi vezi atât de clar, n-au curajul să recunoască şi te mint în faţă. şi nu-mi plac oamenii care după toate astea, te fac să regreţi că ai lăsat din nou de la tine. oameni care îşi proiectează neîncrederea asupra celorlalţi şi sfârşesc prin a crede că toţi sunt la fel. pentru cei ca ei, nu vreau să învăţ să fiu mai bună şi să uit şi să iert. pentru că ei sunt acei oameni care te fac să te simţi rău chiar şi după ce ai iertat, chiar şi atunci când întinzi braţele deşi nu ai greşit cu nimic. celor ca voi, nici măcar un cuvânt de azi înainte.