acum că e târziu şi-i seară

am alunecat pe urmele atâtor zeci de oameni. urme care au bătătorit zăpada până la uşa ta. şi înapoi, până la mine. ca şi cum ei, nişte necunoscuţi, au vrut să ne ajute să ne întâlnim mai uşor. nopţile se pierd în secunde care trec îndată ce clipeşti. şi singură, printre gânduri şi umbre aruncate de lumina lunii, presar cuvinte ca să ştiu drumul de întoarcere.