here I am

Încercând să nu iau decizia greşită. M-am trezit spunând cu voce tare lucruri care indicau clar încălcarea propriilor principii. Şi pe măsură ce le spuneam, vocea mi se auzea din ce în ce mai încet. M-am gândit mult la ce ar însemna totul. Mi-am reamintit că trebuie să pot privi în urmă senină şi împăcată cu mine însămi. Că orice fel de teamă este nejustificată şi că nu ar trebui să mă las condusă de ea atunci când iau o decizie. Că deocamdată nu am învăţat cum să nu mai judec comportamentul altor oameni, dar încerc în fiecare zi să învăţ de la fiecare cum ar trebui sau cum nu ar trebui să fiu. Am crescut mult anul acesta. Mi-am dat seama că cei din jur au o influenţă foarte mare asupra noastră, iar eu încerc să nu mai las nimic să mă influenţeze. Adunând stări de rău, ajunsesem eu însămi să mă simt rău, empatizând cu cei care erau trişti la un nivel la care nu aş fi vrut să ajung, dar pe care îl atinsesem fără să îmi dau seama. Din fericire, m-am dezmeticit când am conştientizat că aceea nu eram eu, că am o mulţime de motive de fericire şi că ar trebui pur şi simplu să mă bucur de ceea ce e în jur. O iau încet, învăţând cum să fiu puternică, înţeleaptă, cum să ajut printr-un zâmbet, cum să iubesc frumos şi cum să fiu un om cald lângă care vrei să fii şi să asculţi poveşti, uitând, măcar pentru o clipă, de tristeţe. Şi cred din inimă că am început, încet-încet, să devin acest om de care mi-e drag şi mie dimineaţa şi pe care ştiu că nu am voie să mă supăr.