adevărul e

că mi-ar plăcea să mă trezesc dimineaţa devreme după o noapte cu un somn bun şi liniştit. să îmi beau ceaiul şi să încep să scriu zâmbind, aşa cum fac şi acum, chiar dacă ziua de azi o să fie plină şi ştiu că n-ar fi fost rău să aibă 34 de ore. şi chiar şi aşa, seara va veni din nou cu un ceai în acelaşi loc drag împreună cu o prietenă mai dragă totuşi decât ceainăria. :)
şi le iau pe rând, convinsă că toate se rezolvă. că nu-i voie să-mi mai fac griji şi gânduri negre. "că o să fie aşa şi n-o să fie bine". nu. totul e frumos şi miroase a primăvară şi a voie bună. şi-aşa se face că-s plină din nou de gânduri frumoase şi nu vreau să le mai dau drumul.

sunt toată numai linişte.