simplu ca bună ziua

şi uite-aşa, ieri mai-mai că m-am păcălit de tot că e primăvară. şi pe lângă faptul că am vorbit cu panseluţele din ghiveci (prea mici ca să ştie ce e aia primăvară), ieri m-am simţit toată ziua ca o bătrânică în rochie şi cu dureri de spate. şi seara m-a găsit obosită şi cu cearcăne, iar dimineaţa asta, pe care o plănuisem matinală şi harnică din cale-afară, a însemnat doar un mic-dejun ca la carte, dar luat în pat, la zece fără un pic. şi uite-aşa, leneşa de mine, s-a târât totuşi din pat, şi-a luat costumul de primăvară şi va îndrăzni, păcălită de soarele puternic, să iasă din casă pentru a se închide, zece minute mai târziu (da, atât de lung e drumul până la bcu), într-o bibliotecă în care nu miroase totuşi niciodată a cărţi.

o zi de primăvară să aveţi! ştiu că e ianuarie, dar am putea să ne prefacem că e sâmbătă şi e martie.