18 July 2010

aiurea-n tramvai, îmi zic

nu înţeleg nimic,
îmi spun.
şi chiar de-aş înţelege,
m-aş cutremura.
îmi mai aprind o ţigară
şi renunţ.
să ne trăim viaţa aşa cum este,
chiar şi atunci când nu e decât un gol
imens
şi-un întuneric şi-o tristeţe.
să ne trăim viaţa exact aşa cum este.
erau nebuni filozofii, îmi zic.
doar psihologii îi mai întrec astăzi prin nebunie.
îmi mai aprind o ţigară.
sunt un om rău.
şi gelos.
cu nevroze.
cu nebunii ascunse bine
ivite în cele mai nepotrivite momente.
totuşi, să ne trăim viaţa aşa cum este.
nu, să o schimbăm, să o întoarcem pe partea cealaltă
ca pe o haină ponosită.
aşa cum face un biet sărman
când nu mai are de niciunde.
să ne întoarcem viaţa pe dos
şi să mergem mai departe.

4 comments:

  1. eu zic să ne întoarcem viaţa pe dos doar cînd putem fi siguri că am trăit pe partea asta totul. mi s-a făcut frică, nu ştiu de ce, verde ursuz.

    ReplyDelete
  2. pentru că poate am trăit pe partea asta totul? sau pentru că avem deja impresia că pe partea asta nu mai este nimic? cred că o schimbare de 180 de grade e mereu binevenită. mă-ntreb dacă aş avea însă curajul să port haina pe dos.

    ReplyDelete
  3. si sa tot mergem...

    ReplyDelete
  4. mai bine chiloţii, că ăia nu se văd.

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare