21 July 2010

see how I run




Uneori crezi că ai ales un drum. Şi ai perechea ta de pantofi preferată, sunt nişte pantofi cu care ţi-a fost întotdeauna uşor să mergi. Aşa că nu te mai descalţi decât atunci când ajungi acasă, când eşti din nou în siguranţă. Şi a doua zi o iei de la capăt şi pe urmă te plângi că nimic nu se schimbă. Poate dacă ai merge desculţă, te-ai răni, te-ai zgâria, ţi-ai pune un plasture şi până la urmă ţi-ar trece. Dar ai simţi durerea şi plăcerea de a vedea că nu o să-ţi rămână cicatrice. Ai simţi.

mă-ntreb ce spuneam atunci când scriam că sunt un om. bine că mai avem eticheta, nu?

poate ar trebui să fac puţină ordine printre oameni şi sertare.

2 comments:

  1. monotonia distruge tot....

    ReplyDelete
  2. rutina asta zilnică.. ne-a intrat în sânge.

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare