01 February 2010

poveşti de adormit copii mari

lui hain, că tot a vrut să ştie.

ca un vis mi-am petrecut sâmbăta. cu zâmbete şi multe ceşti de ceai. cu un telefon şi o voce blândă la celălalt capăt al firului. o voce care se oprea din când în când şi mă asculta. iar eu zâmbeam, ca un copil, povestindu-i o noapte care trecuse şi care se îndepărta cu fiecare oră. şi povesteam în linişte, cu o bucurie care mă stăpâneşte de câteva zile bune şi care nu-mi mai dă drumul. iar eu, la rândul meu, ţin cu dinţii strâns de această stare de bine. aşa se face că am avut o sâmbătă frumoasă, aşa cum ar trebui să fie toate sâmbetele noastre. pentru că unele zile au un miros al lor şi un altfel de ritm. iar sâmbăta e ziua în care te culcuşeşti (ce cuvânt frumos) în mijlocul patului, aduci bunătăţi lângă tine şi te uiţi la filme până se face seară. şi seara, iei un prieten şi-l plimbi prin nămeţi ferindu-te de ţurţuri şi povestindu-vă reciproc nopţile de vineri.

6 comments:

  1. Anonymous10:46

    Spuneai ca tii strans de starea de bine...si bine faci. :) Asta ma gandeam si eu saptamana trecuta, ca fericirea trebuie tinuta si intretinuta, nu doar sa asteptam sa ne pice in cap si sa plece inapoi de unde a venit cand vrea ea.

    ReplyDelete
  2. da, exact. cred că trebuie să ne autoeducăm în acest sens.

    ReplyDelete
  3. aham.povestile de vineri sunt simpatice :)

    ReplyDelete
  4. hain iti multumeste:p
    >:d<

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare