in unele zile te trezesti trist

stii diminetile acelea in care pur si simplu te trezesti trist? e ca si cum mi-as lua ceaiul in fiecare dimineata si ritualul acesta m-ar intrista teribil. m-a intristat si ploaia, m-au intristat si toate umbrelele scoase atat de dimineata la o plimbare fara voie. ma-ntreb daca lor le place. sa fie umbrele. inainte oamenii purtau si umbrela de soare, acum le scot doar pe ploaie. deci sigur nu are cum sa le placa asta.


in unele seri se intampla unele lucruri. si acele lucruri rascolesc ceva in tine. sunt lucruri marunte, dar dezordinea e mare.


iti pui ibricul pe aragaz si-ti mai faci o cafea. nu bei cafea, dar ai chef de o cafea. nu vrei sa dormi, cam asta e. nu prea ai mai vrea sa dormi. cauti ceva si simti ca s-ar putea sa pierzi acel lucru daca tu dormi. numeri orele cu interesul unui om nebun. simti aproape fiecare minut si mereu incerci sa traiesti in viitor. niciodata nu esti aici, esti mereu cu 7-8 ore inainte: o sa fac asta, si asta, si asta. pe urma prezentul devine viitor si trecut in urmatoarea secunda. asa ca te proiectezi din nou peste alte cateva ore si desi ti-e corpul in prezent, te imaginezi in viitor. fizic esti aici, dar mintea iti e deja inainte. e ca si cum n-ai trai niciodata cu adevarat.