v-am spus eu că

o să-l cumpăr pe peter esterhazy. cu accent pe primul "e" din peter şi cu accent pe "a". aşa că am cumpărat azi, înainte de un ceai şi nişte pacheţele de primăvară de pe terasa verona (recomand şi ceaiul ginger&lemon) împreună cu o prietenă cu care mi-a părut tare bine că m-am întâlnit, "rubens şi femeile neeuclidiene". i-am mai luat acasă şi pe vladimir sorokin cu "ziua opricinicului" şi pe Llosa cu nişte teatru (am lăsat acasă o piesă neterminată a lui Vişniec şi mă tot gândesc la ea). deci pacheţelele de primăvară au fost bune, ceaiul a fost bun, cafeaua (da, am băut şi cafea) a fost rece. şi iarăşi nu ştiu când s-a făcut noapte, iar dimineaţa de azi pare că s-a petrecut cândva demult, într-o amintire care poate nici nu a fost a mea. dar a fost, iar ziua de azi a fost una lungă, plină de tresăriri şi palme apăsate pe frunte. bunica mea mă întreba când eram mică-mică de tot: "de ce oftezi?". nu oftam, încercam să respir adânc pentru că rămâneam fără aer. acum oftez, dar nu mă mai întreabă nimeni nimic. poate cred cu toţii că doar trag aer în piept.


sigh.