21 June 2010

esti imatura

degeaba ai implinit 23 de ani. de-gea-ba. m-as fi putut numi "degeaba".

scrii prost, dar vrei sa scrii o carte. si nu-i nimic, iti place cand uneori o nimeresti. ai cateodata impresia ca asta e, ca bucata asta de text (nu asta) ar putea sa devina o carte, ca ai scapa in sfarsit de sentimentul ca viata ta e undeva in alta parte.

mi-am promis sa fiu organizata azi. simt ca n-am facut niciun pas inainte, nici macar de mine nu ma pot tine. ma autocenzurez. ma bate-un gand sa-mi calc pe demnitate si sa-mi intind bratele catre tine. dar ce-as mai face apoi cu mine?

o viata. ar fi o idee foarte buna sa incep sa o traiesc asa cum vreau. problema e ca vreau sa o traiesc in alta parte. cu alti oameni. sau doar cu mine. ce sunt ceilalti la urma urmei? chiar avem nevoie de alte prezente? cuvinte fara sens si dezamagiri?


o sa-l citesc pe peter esterhazy. maine, cand iau salariul.

prostii. sunt imatura.

6 comments:

  1. eu l-am citit deja... "O femeie"
    scrie frumos... :)
    ai un premiu la mine pe blog;)

    ReplyDelete
  2. hei, nu-ti fa griji, scrii bine. ori cel putin mie imi place. si fac pariu ca pe langa blogul asta oricum te exersezi si experimentezi in particular.

    sigura critica pe care as pute-o aduce e ca tinzi spre liric, textul curge si mai se adreseaza sensibilului decat intelectului, dar e foarte frumos.

    acu cred ca ai niste dileme mai mari decat faptul daca scrii bine si acestea te fac sa te analizezi prea critic pentru a-ti explica anumite greseli cand de fapt ar trebui sa te bucuri de vara.
    sau poate gresesc..

    ReplyDelete
  3. ah, si din cate stiu maturitatea nu este mai mult decat un mit

    ReplyDelete
  4. @cine sunt eu: multumesc pentru premiu, dar asa cum am scris de mai multe ori pe acest blog, nu pot sa le primesc si nici sa dau mai departe lepsele din motive pe care le-am mai mentionat.
    @rosu: despre scris, e asa cum am zis, uneori e sentimentul ca un text s-ar putea extinde pana la dimensiunile unui roman. nu-mi fac griji, ma joc doar. ma joc de multe ori cu cititorii, dar putini isi dau seama ce e adevar si ce e fictiune. da, tind spre liric, in mod voit. intelect? filozofie? am scris despre emerson, despre cioran, despre nietzsche. dar blogul nu e despre asa ceva, cel putin asta am ales eu sa fie. ar fi putut fi despre publicitate, despre cat de urat e in realitate bucurestiul si cat de rai sunt oamenii si despre cat de superficiali suntem cu totii, dar nu vreau asta. e un jurnal, fictiune impletita cu realitatea, nimic mai mult. mult pentru mine, putin pentru ceilalti. si evident ca nu ma intrebam daca scriu bine sau nu. :) ai fost in egala masura aproape si departe de adevar.

    ReplyDelete
  5. hmm..am sesizat experimentul, dupa cum am spus, si nu pot decat sa il laud. si, desi doresti sa te ascunzi in spatele jocului, astfel incat, prin perdeaua de fum astfel creata, cititorul sa nu poata distinge cat de mult din tine se afla in texte, totusi, nu cred ca ceea ce scrii este complet fictiv iar tu lipsesti complet din acestea.

    m-am referit la intelect deoarece, vorbind despre scris, acestea este indispensabil, ca instrument, romanului, ce are o constructie mai riguroasa, in timp ce liricul se adreseaza mai mult sensibilului decat inteligibilului.

    oricum nu cred ca vrei decat sa scrii decat despre lucruri frumoase si nu despre uratenia bucurestiului ori superficialitatea si ignoranta comuna.

    sunt mai aproape de adevar :-?

    (oricand incerc sa apuc adevarul de picior; dar scapa)

    ReplyDelete
  6. un roman nu trebuie sa aiba neaparat un fir narativ vizibil. poate sa fie un jurnal. poate sa fie cum vrem noi sa fie. poezie in proza? so be it. :)
    cat despre jocul cu fictiunea, am scris deja ca e realitate impletita cu fictiune si ca nu, nu vreau sa scriu despre cat de urat e bucurestiul. :) asa ca adevarul de care intrebi daca te-ai apropiat se regasea in comentariul meu anterior. asa ca nu prea are cum sa-ti scape de data asta.

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare