credeai că. (a se citi pe nerăsuflate)

am dispărut cu totul, că m-au înghiţit nelămuririle, că nu mai ştiu nici eu de mine şi că am uitat întâmplător că ne cunoaştem, că fereastra s-a spart atunci când ai uitat să închizi uşa şi s-a făcut curent, fir-ar ea de fereastră, nu de ea îmi pasă, ci de tine, aşa mi-ai spus şi credeai că am dispărut cu totul, că m-au înghiţit întrebările la care nu ai reuşit să-mi dai niciun răspuns niciodată, dar vezi, tu, nesăbuită mai eşti, te-am iertat de fiecare dată, aşa mi-ai zis şi m-ai făcut să mă simt nelalocul meu şi-a nimănui când îmi atârnam un braţ de gâtul tău şi îţi turnam cafea în ceaşca din prea multă iubire pentru tine, şi-mi uitam dimineţile prin buzunarele jachetelor tale pe care tu le uitai uneori la mine şi atunci ne întorceam unul la celălalt şi făceam schimb de haine şi de cuvinte, dar vezi tu, fir-ar să fie, de când s-a spart fereastra din cauza curentului, nimic nu a mai fost la fel, iar tu crezi şi acum că am dispărut cu totul şi că m-au înghiţit nelămuririle.