v-am spus ca imi doresc sa imi deschid o ceainarie? v-am spus.
v-am spus ce cred eu despre iubire? v-am spus. v-am spus si de cate ori m-am razgandit in privinta a ceea ce cred eu despre iubire? v-am spus.
nu pot sa scriu fara un ceai, o prajitura, un cantec. fara un loc al meu in care sa ma simt cat de cat bine. iar fiecare loc ma inspira in mod diferit. as vrea sa va povestesc in cel mai frumos mod cum mi s-a facut dor de toamna, de noiembrie, mai precis, cum mi-e dor de cafea, cum mi-e dor de copacii ingalbeniti si de saptamanile in care nu vezi soarele zile in sir, e doar frig si miroase a croissant si ceai aburind. imi lipsesc unele amintiri, iar prezentul nu imi ofera mai nimic. asa ca lucrurile marunte, din fiecare zi, imi construiesc o liniste de care uitasem si pe care o ridicam in slavi odata cu euforia produsa de principiile budiste pe care le incalc in fiecare zi si in fiecare zi incerc sa ma schimb si sa muncesc din greu pentru a-mi gasi linistea interioara de care se bucura o multime de oameni in intreaga lume. iar asta nu tine, daca vreti, nici macar de budism, sa spunem ca discipolii doar ne amintesc de ceva care ar fi trebuit sa fie un lucru firesc.
scriam insa de bucuriile marunte: in vreme ce in iubire se pare ca nu pot sa fac compromisuri si stiu, din pacate sau din fericire, exact ceea ce imi doresc sau ce nu imi doresc, in viata de zi cu zi lucrurile frumoase sunt marunte, dar semnificative: un ceai verde in fiecare dimineata, un mic dejun pe cat mai sanatos posibil peste care nu sar niciodata, cateva articole din New Yorker, cateva din Dilema care insa nici acum nu ma atrage atat de mult in versiunea online pe cat cred ca ar trebui, cateva pagini din blogul Maurei cu care incerc sa ajung la zi, din pacate nu suficient de mult timp acordat lecturii unor carti care se ingramadesc in fiecare zi din ce in ce mai multe in biblioteca recent achizitionata, o cina pregatita tarziu la care incerc sa renunt si cateva parti dintr-un film ales la intamplare deoarece in timpul saptamanii nu am niciodata timp sa vad un film intreg.
un alt lucru la care nu am renuntat este Verde Ursuz. :) cum altfel? mai nou, as some of you already know, I'm working on this. and I was also happy to go to an interview with Cosmin Bumbut, one of my favourite Romanian photographers, together with Vlad Birdu, in order to see whether I can write for Punctum. Sadly, by the time they called to let me know they picked me, I had already accepted the present job. But I still hope that I can lend a hand at some point in the future. :)
also, I wrote for this magazine: http://plm-mag.com/ and I hope I'll still write in a future number. Bet I didn't tell you about this. why I bring it all now? because I want to work on my portfolio as a freelance writer. told you, things must be done because they don't fall from the sky. not for me, at least. and I often have this feeling that I actually did nothing. All I know is that I want to write. And get better. Now I'm just playing so it's high time I grew up.
still here? good, then you must have a lot of time to spare, just like me. or you're terribly bored. yes, just like me. asa ca sunt cateva lucruri de care s-ar parea ca am reusit sa ma tin. cred ca toti ar trebui sa ne amintim, atunci cand simtim ca nu am realizat mare lucru, ca exista totusi realizari care inseamna ceva. nu inseamna ca trebuie sa ne multumim cu ele, dar ar trebui sa ne ajute sa realizam mult mai mult.
and that leaf you're seeing in the photo, my favourite kind of leaf in the whole wide world. I believe this is a perfect representation of autumn. what else, what else. oh, I have a list of old movies I plan on seeing. perhaps I should start this weekend. also, I think I'll be making macaroons:
but before I go, o intrebare: care sunt lucrurile marunte care voua va fac o zi mai frumoasa?
and aaaaall the photos were taken from my favourite site: http://www.weheartit.com/.
I could comment here, but I can't do it on long way as I feel the need to, so perhaps a mail-sure-to-receive-read-it ?
ReplyDeleteun cub de ciocolata cu arahide crocante,cand nu trebuie sa ma grabesc si pot sa ma plimb aiurea pe strada,o carte buna in metrou,o carte buna in tramvai,un zambet de dimineata,cand descopar ca inca mai exista persoane in care ma regasesc si bineinteles o bere rece pe o terasa racoroasa:)
ReplyDelete@a dreamer: feel free to write me whenever you want. :)
ReplyDelete@ Adrian: oh, îmi plac lucrurile tale care te fac să zâmbeşti.
o bere rece, în zile calde. un prieten pe care nu l-am mai văzut de ceva timp. o prăjitură. marea, toată. o carte bună. şi cu sigurantă multe altele.
ReplyDelete