în sfârşit, o durere de cap

e o punte între noi, zulufel.
degeaba ne luptăm,
încercănaţi,
s-o traversăm.

sa fi impartit macar niste amintiri, sa ne fi injumatatit bucuriile. mi-a fost frica, mi-e frica si acum. dar poate stii cum e cand nu vrei decat sa faci parte din viata cuiva, chiar daca o sa fii un fel de suport de umbrele, dar sa fii acolo si sa te bucuri ori de cate ori incepe sa ploua.

imi adun lucrurile, verific totul in urma. n-am uitat nimic, trec in fuga pe-acasa, nici macar o ora, si plec iar. nu cumva imi petrec intr-un suflet intreaga viata?

nu ma intristez, sunt doar nelamuriri si mici dorinte.