vezi tu, eu habar n-am

vezi tu, de cateva zile mi-am vopsit parul si acum sunt blonda. nu ca asta te-ar interesa, doar ca pentru mine e ciudat sa gasesc fire blonde de par pe perna, altele decat ale tale, si abia apoi sa imi dau seama ca sunt ale mele. inca uit ca sunt blonda si nu-mi dau seama din prima secunda de ce se uita mai lung la mine cineva care nu m-a mai vazut de ceva vreme.

vezi tu, de cateva zile am ajuns la concluzia ca tot ce se intampla e din vina mea si niciodata datorita mie. si mi-am propus sa nu mai analizez nimic, stiu ca analizez totul prea mult, asa ca o sa traiesc din nou pe marginea aceea pe care am trait si acum cateva luni cand nu ma uitam pe unde merg si intr-o zi mi-am luxat glezna.

vezi tu, niciodata nu mi-a pasat de mine, doar de tine.dar toata lumea spune ca iubirea nu e niciodata sincronizata, ca iubirea e mereu altfel, deci poate am iubit pana la urma si nu-mi dau seama. incepusem sa cred ce spune wilde, ca iubirea e suferinta, ca poate trebuie sa simti ca te sfasie ceva pe dinauntru. dar macar atat stiu, pana la urma, ca nu e chiar asa, ca iubirea poate sa fie si-o dimineata innorata de septembrie in care ni se impletesc firele de par.

vezi tu, eu am nevoie de oameni necunoscuti care sa-mi dea semne din cand, sa-mi lase cateva cuvinte, chiar daca inainte nu-mi pasa. dar vezi tu, nu le spun asta mereu, dar ma bucur sa ii stiu acolo, undeva. si mai stiu ca am langa mine un singur om care ma cunoaste cu adevarat si in fata caruia nu ma tem sa imi dezvalui fricile si nebuniile si i le arunc uneori pe toate in fata chiar si atunci cand cu siguranta nu ar vrea sa ma asculte, dar vezi tu, ramane acolo si imi zambeste si imi spune ca e in ordine sa fii putin sarit de pe fix, dar ca nu ar trebui sa imi fie frica. si daca reusesti sa gasesti un astfel de om, un ins cu care te intalnesti mai des decat cu propria familie, de ce sa nu gasesti si pe cineva care sa te iubeasca la fel de dezbracat?